Sănătate

Aceasta este definiția citoplasmei și a funcțiilor sale pentru oameni

Celulele sunt cea mai mică parte a organismelor vii, inclusiv corpul uman. În interiorul celulei, există părți celulare care au propriile lor funcții, dintre care una este plasma celulară, numită și citoplasmă. Citoplasma este partea celulei care este sub formă de lichid și se află în afara nucleului (nucleul celular). Majoritatea (80-85%) din fluidul din citoplasmă este apă, în timp ce restul este proteine ​​(10-15%), lipide (2-4%), polizaharide (1%) și acizi nucleici (1%). Zona citoplasmei este limitată la exteriorul membranei plasmatice, stratul dublu lipidic și interiorul membranei nucleare. În majoritatea aplicațiilor citologice, celulele normale au o citoplasmă omogenă cu granule sau incluziuni ocazionale.

Funcția citoplasmatică

Sarcina principală a citoplasmei este să susțină și să asigure siguranța moleculelor celulare și a organelelor prezente în ea. Organelele în sine sunt structuri celulare mici din citoplasmă care îndeplinesc funcții specifice în celulele procariote (bacterii) și celulele eucariote (la plante, animale și oameni). În plus, ca parte lichidă a celulei, citoplasma joacă, de asemenea, următoarele roluri:
  • Ajută la mutarea compușilor în interiorul celulelor.
  • Dizolvarea restului metabolismului celular.
  • Devine o zonă activă în celulă printr-un proces numit streaming citoplasma. Acest lucru se datorează prezenței sării în citoplasmă, astfel încât fluidul din ea poate conduce semnale electrice pentru a susține foarte bine activitățile celulare.
  • Transportul materialului genetic. Odată cu prezența citoplasmei, materialul genetic este asigurat că este sigur și nedeteriorat chiar și atunci când se ciocnesc în interiorul celulei.
Fără citoplasmă, celula își va pierde forma și se va prăbuși și aplatiza. Fără citoplasmă, organelele nu pot pluti în interiorul celulei, perturbând astfel performanța generală a celulei. [[Articol similar]]

Partea celulei găsită în citoplasmă

În citoplasmă există mai multe organite importante care trebuie păstrate în siguranță, și anume reticulul endoplasmatic, ribozomii, aparatul Golgi, mitocondriile, lizozomii și perixizomii. Mai jos este o descriere a fiecăruia dintre aceste organite.
  • Reticulul endoplasmatic (RE)

Când este privită cu un microscop, această parte a citoplasmei are forma unei membrane înfăşurate cu scopul de a produce energie pentru celulă. Reticulul endoplasmatic este format din două tipuri, și anume ER aspru (suprafața acoperită cu ribozomi) și ER neted (neacoperit cu ribozomi). Funcția reticulului endoplasmatic este de a forma țesuturi, de a furniza enzime de-a lungul RE și de a transporta diferite substanțe. Este, de asemenea, una dintre componentele celulare necesare pentru a forma fosfolipide, colesterol și carbohidrați.
  • aparate Golgi

Aparatul sau corpurile Golgi au o formă de placă convexă ca un sac și sunt foarte active în celulele secretoare, cum ar fi pancreasul și glandele salivare. Acest organel este responsabil de transportul substanțelor produse de ER (de obicei sub formă de proteine) către membrana celulară.
  • Ribozomi

Acest organel este sub forma unei granule compuse din Acid ribonucleic (ARN) și proteine ​​și are o funcție de sinteză a proteinelor. Ribozomii se pot mișca liber în citoplasmă sau se pot atașa la RE, apoi se divid și formează hemoglobina în eritroblaste care vor deveni apoi eritrocite.
  • Mitocondriile

Această parte a citoplasmei poate fi considerată ca fiind fabrica de energie a celulei, deoarece este însărcinată cu transformarea grăsimilor în carbohidrați, astfel încât energia să apară sub formă de ATP. În mitocondrii există enzime care sunt capabile să elibereze energie sub formă de alimente în procesul de respirație celulară, să filtreze energia din nutrienți și să furnizeze substanțele necesare tuturor părților celulei.
  • Lizozomi

Lizozomii au formă de pungi ovale sau rotunde și sunt căptușiți de o membrană. Lizozomii conțin enzime care pot digera fosfolipidele, lipidele și proteinele și funcționează ca descompozitori ai organitelor celulare deteriorate.
  • Peroxizomii

Peroxizomii au dimensiuni similare cu lizozomii și de obicei conțin una sau mai multe enzime implicate în reacția de oxidare pentru a produce peroxid de hidrogen (H2O2). Prin peroxizomi, peroxidul de hidrogen este folosit pentru alte reacții de oxidare sau descompus în apă și oxigen. Una dintre sarcinile acestui organel din citoplasmă este de a oxida acizii grași lungi în acizi mai scurti. Odată scurtați, acizii grași sunt transportați în mitocondrii pentru oxidare completă. În celulele ficatului și rinichilor umane, peroxizomii funcționează și pentru a detoxifica diverse molecule toxice care intră în sânge, cum ar fi alcoolul. Acestea sunt o serie de explicații legate de citoplasmă și anatomia acesteia. Sperăm că această explicație poate fi de folos celor dintre voi care o citiți.
$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found