5 domenii ale psihologiei dezvoltării timpurii
Psihologia dezvoltării copilăriei timpurii privește procesul de dezvoltare mentală, comportament, precum și fizicul copiilor la vârsta de 0-8 ani. Copilăria timpurie trece, de asemenea, printr-o epocă de aur sau epocă de aur în această perioadă. De ce se numește epoca de aur? Vârsta de 0-8 ani este considerată epoca de aur a copiilor, deoarece în acea perioadă, Micuțul experimentează cea mai bună dezvoltare, atât fizic, cât și psihologic.
În epoca de aur, copiii experimentează cea mai bună dezvoltare. Există cinci domenii ale psihologiei dezvoltării copilăriei timpurii pe care părinții trebuie să le înțeleagă, pentru a monitoriza creșterea și dezvoltarea copiilor lor în această epocă de aur. Cele cinci domenii sunt dezvoltarea, realizarea, comportamentul, emoția și socializarea. 1. Progres
În psihologia dezvoltării copilăriei timpurii, există trei aspecte care sunt incluse în dezvoltarea Micutului, și anume dezvoltarea fizică, cognitivă (intelectuală) și dezvoltarea socială și emoțională. Iată explicația.Dezvoltarea fizică:
Această dezvoltare se referă la schimbările care apar în corpul copilului. De obicei, schimbarea are loc într-un mod stabil și previzibil. Dezvoltarea fizică la acest copil include și abilități motorii brute și fine.Dezvoltarea cognitivă (intelectuală):
Dezvoltarea cognitivă a copiilor este un proces de dobândire a cunoștințelor, inclusiv limbajul, imaginația, raționamentul și modelele de gândire.Dezvoltare socială și emoțională:
Această dezvoltare este adesea asociată cu tendința copiilor de a face activități în grup, cum ar fi jocul cu colegii lor.Acest tip de activitate face parte din dezvoltarea socială a micuțului tău. Între timp, dezvoltarea lui emoțională include sentimentele pe care le are copilul și cum să le exprime.
Frica, încrederea, mândria, umorul, încrederea în sine, chiar și prietenia, fac parte din dezvoltarea socio-emoțională.
2. Realizări
Realizările sau reperele sunt aspecte importante pentru evaluarea unui număr de dezvoltări timpurii. De exemplu, atunci când un copil nu poate merge când are 18 luni, părinții ar trebui să fie atenți la el. Există patru categorii de realizări ale dezvoltării copilului, și anume realizări fizice, cognitive (mentale), sociale și emoționale, precum și comunicare și limbaj.- Realizări fizice: inclusiv dezvoltarea motricității fine și a motricității grosiere
- Realizări cognitive (mentale): capacitatea copiilor de a gândi, de a învăța și de a rezolva probleme
- Realizări sociale și emoționale: capacitatea copiilor de a exprima sentimente și de a realiza interacțiuni sociale
- Realizări în comunicare și limbaj: dezvoltarea abilităților de comunicare, verbală și nonverbală
3. Comportament
Fiecare copil se poate comporta obraznic, rebel și poate manifesta un comportament impulsiv din când în când. Conflictul dintre tine ca parinte si micutul tau este in sfarsit inevitabil, incepand de la varsta de doi ani, pana cand acesta este adolescent si vrea sa-si gaseasca identitatea si sa faca lucruri noi. Acest comportament se dovedește a fi normal și face parte din procesul de maturare. Cu toate acestea, există unii copii cu comportamente greu de controlat. În această stare, părinții sunt sfătuiți să solicite ajutor de la un psiholog. Psihologii de copii pot afla cauza principală a comportamentului copilului care este în afara normei pentru comportamentul copiilor de vârsta lui. De exemplu, tulburări ale creierului, genetică, probleme alimentare, condiții de familie și stres. Apoi, un psiholog pentru copii vă va ajuta să rezolvați problema în cauză.4. Emoții
Dezvoltarea emoțională a copiilor include capacitatea lor de a învăța emoțiile și sentimentele. Înțelegerea motivelor anumitor emoții sau sentimente îi poate ajuta pe copii să le gestioneze. Acest proces complex începe în copilărie și va continua până când copilul crește. Primele emoții care pot apărea la bebeluși sunt bucuria, furia, tristețea și frica. În plus, odată cu vârsta, un copil poate recunoaște și exprima rușine, surpriză, bucurie, mândrie și chiar poate exprima empatie. Lucrurile care declanșează răspunsul emoțional al unui copil se pot schimba. La fel și felul în care copiii o gestionează.
Sunt copii care au dificultăți în a-și gestiona emoțiile. Pentru unii copii, gestionarea emoțiilor poate fi foarte dificilă. Mai ales pentru copiii care sunt temperamentali. Un psiholog pentru copii te poate ajuta să faci față emoțiilor micuțului tău, aflând de ce. Apoi, psihologul va căuta strategii și va ajuta copilul să accepte sentimentele și să înțeleagă legătura cu comportamentul său. Problemele de comportament la această vârstă pot fi temporare și sunt de obicei legate de situații stresante. Numiți-o nașterea unui frate, divorțul părinților sau decesul unui membru al familiei. În plus, problemele de comportament pot fi sub forma unor acțiuni agresive, distructive, ostile, care nu sunt adecvate vârstei lor. Tulburările comune de comportament perturbator includ tulburare opoziţională sfidătoare (CIUDAT), tulburări de comportament (CD), precum și tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). Toate cele trei tulburări provoacă simptome similare și pot duce la tulburări de dispoziție și probleme emoționale. 5. Socializarea
Dezvoltarea socială este strâns legată de dezvoltarea emoțională. Abilitatea de a socializa permite copiilor să facă activități pozitive împreună cu familia, profesorii și prietenii școlii, precum și cu vecinii. Acest proces continuă, iar vârsta fragedă a copilului devine o perioadă importantă pentru socializare. Una dintre relațiile și cea mai importantă pentru a oferi copiilor o experiență bună este relația cu părinții și persoanele care au avut grijă de ei pentru prima dată. Calitatea acestei relații are un impact asupra dezvoltării sociale a copilului mai târziu în viață. Între timp, prin relațiile cu semenii, copiii vor învăța să inițieze și să mențină interacțiuni sociale, să rezolve conflicte, inclusiv să se joace pe rând, să facă compromisuri și chiar să se negocieze. În acest tip de activitate de joacă, copiii experimentează și un proces de coordonare între înțelegere, acțiune și scop în a face ceva. Prin această experiență, copiii pot dezvolta prietenii, care în cele din urmă pot aduce un sentiment de siguranță, în afară de cei din familie. [[Articol similar]]Monitorizarea tulburărilor de dezvoltare ale copiilor
Monitorizarea creșterii dezvoltării copiilor se poate face nu numai în unitățile de sănătate, cum ar fi centrele de sănătate, clinicile și spitalele, ci și în grădinițe (TK). Monitorizarea efectuată în acest mediu de grădiniță a implicat cadre didactice, părinți și lucrători sanitari. În baza Regulamentului ministrului sănătății nr. 66 din 2014 privind monitorizarea creșterii, dezvoltării și tulburărilor de dezvoltare a copilului, monitorizarea dezvoltării se realizează cu următoarele prevederi:- Monitorizarea se efectuează la fiecare 3 luni pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 0-12 luni
- Monitorizarea se efectuează la fiecare 6 luni pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 12 luni-72 luni
