Sănătate

Sport Alergare Atletism și explicație completă

Alergarea este frecvența pașilor rapizi care, atunci când sunt executați, face ca corpul să aibă tendința de a pluti deoarece doar un picior este pe sol o dată. În competiția atletică, alergarea este împărțită în cinci sporturi, și anume alergare pe distanțe scurte, alergare pe distanțe medii, alergare pe distanțe lungi, cu obstacole și alergare pe ștafetă. Fiecare tip de alergare are tehnici și reguli diferite. Iată o explicație mai completă pentru tine.

Alergarea în atletism

Sporturile de alergare pot fi împărțite în cinci, următoarea este o explicație și diferențele fiecărei ramuri.

1. Alergare pe distanțe scurte

Alergarea pe distanțe scurte începe cu un start ghemuit Alergarea pe distanțe scurte este una dintre ramurile alergării atletice care se concurează la distanțe de 100 m, 200 m și 400 m. În alergarea pe distanțe scurte, oamenii care concurează vor alerga la viteză maximă (sprint), așa că această cursă este adesea denumită și sprint. În cursa de distanță scurtă, tehnica de start folosită este startul ghemuit, iar alergătorii trebuie să își pună picioarele pe blocul de start înainte de începerea meciului. Arbitrul va da un semnal treptat, și anume „Vorând”, „Gata” și „Da”. Semnalul „Da” poate fi făcut și folosind o împușcătură. La fiecare etapă a tacului, alergătorul își va schimba poziția corpului la start care a fost complet ghemuit pentru a se ridica treptat. Când se aude cuvântul „Da” sau o împușcătură, alergătorul va începe să alerge. În competițiile de alergare, tehnica de start este un pas foarte important. Pentru că dacă un alergător face trei greșeli la start, el sau ea poate fi descalificat din cursă. Competiția de alergare pe distanță scurtă în competițiile majore se desfășoară în 4 etape și anume primul tur, al doilea tur, semifinalele și runda finală.

2. Alergare pe distanțe medii

Cursele de mijloc acoperă o distanță de 800 sau 1500 m. Următoarea ramură a alergării este alergarea de mijloc. În atletism, alergarea de mijloc este împărțită în două distanțe și anume 800 m și 1.500 m. Pentru alergarea de 800 m, tehnica folosită este startul ghemuit. Între timp, pentru o distanță mai mare, alergătorii fac un start în picioare. Spre deosebire de alergătorii de fond scurt care își pot exercita toată puterea odată cu începerea cursei, alergătorii de fond mediu, în special cei care parcurg o distanță de 1.500 m, trebuie să fie buni la gestionarea rezistenței și vitezei. Iată o tehnică de alergare pe distanțe medii care trebuie luată în considerare.
  • Corpul trebuie să fie întotdeauna relaxat și relaxat.
  • Balamântul brațului trebuie să nu fie prea înalt ca în alergarea pe distanțe scurte.
  • Când alergați, aplecați-vă înainte cu aproximativ 15 grade față de linia verticală.
  • Lungimea pasului fixă ​​și lățimea presiunii asupra balansării înainte a coapsei Lungimea pasului trebuie să se potrivească cu lungimea piciorului.
  • Genunchii ridicați suficient (nu la fel de sus ca sprintul).
Între timp, tehnica startului în picioare în cursa de mijloc este următoarea.
  • Când arbitrul spune semnalul „Gata”, este de așteptat ca alergătorii să facă un pas înainte în timp ce stau drept în spatele liniei de start.
  • Când semnalul este „gata”, alergătorul poziționează piciorul stâng în față și piciorul drept în spate, dar nu a călcat încă pe linia de start. Corpul este înclinat înainte.
  • La semnalul „Da”, alergătorul începe să alerge într-un ritm mai lent.

3. Alergare pe distanțe lungi

Maratonul de alergare pe distanțe lungi alergat pe autostradă Alergarea pe distanțe lungi în atletism este o competiție de alergare pe o distanță de peste 5.000 de metri. Distanțele de alergare pe distanțe care sunt adesea contestate sunt cele 5.000 de metri, 10.000 de metri și maratonul de 42.195 de metri. Cursele de 5.000 m și 10.000 m se pot desfășura pe pista stadionului sau pe autostradă. În timpul alergării, un maraton se desfășoară de obicei pe autostradă, deoarece distanța parcursă este foarte mare. La fel ca și alte competiții de alergare, câștigătorul în cursele de distanță lungă este determinat de cel mai rapid timp pentru a ajunge la linia de sosire. Cu toate acestea, în practică, alergătorii de fond trebuie să fie buni în a-și gestiona energia și respirația pentru a termina bine cursa. Pentru că meciul va dura mult timp, tehnica de respirație în alergarea pe distanțe lungi joacă un rol foarte important. Tehnicile de respirație care sunt adesea folosite de alergătorii de distanțe sunt:
  • Respirând din gură
  • Utilizarea frecventă a respirației abdominale
  • Respirări scurte și superficiale
  • Respirați regulat și ritmic
  • Controlează respirația ascultând sunetele respiratorii
Când alergă, alergătorii de fond vor folosi ca suport tălpii exterioare a piciorului mijlociu. Startul folosit în acest sport este un start în picioare.

4. Rularea releului

Alergătorii de ștafetă dau bastonul următorului alergător.Alergarea de ștafetă sau alergarea continuă este o cursă de alergare care se desfășoară pe echipe și fiecare jucător din echipă trebuie să parcurgă o anumită distanță înainte de a da bastonul de legătură cursei (stickul de ștafetă) unui coechipier în în faţa lui. Acest proces se va repeta de mai multe ori până când ultimul alergător din echipă ajunge pe linie. O echipă de alergare în ștafetă este, în general, formată din patru alergători, și anume primul alergător, al doilea alergător, al treilea alergător și al patrulea alergător. Cu toate acestea, numărul de ștafete poate fi modificat conform criteriilor de competiție pentru a fi 2, 4, 8 sau mai mult atâta timp cât numărul este par. În competițiile oficiale, numărul de ștafete care concurează într-o echipă este de obicei de 4 persoane. Cursele de ștafetă care sunt des disputate sunt 4 x 100 metri și 4 x 400 metri. Aceasta înseamnă că fiecare persoană din echipă trebuie să alerge 100 sau 400 de metri înainte de a ajunge în sfârșit la un coechipier care se află pe următoarea poziție și să dea ștafeta pentru a continua cursa. Acceptarea și darea de bastoane în cursele de ștafetă nu se poate face în mod arbitrar. Următoarele sunt tehnici cunoscute de acceptare a bastonului în rularea cu ștafetă:

• Tehnica primirii bastonului prin vedere (vizual)

Alerătorul care primește bastonul face acest lucru făcând jogging în timp ce întoarce capul pentru a se uita la bastonul dat de alergătorul anterior. Recepția bastonului în acest fel se realizează de obicei la numărul 4 x 400 de metri.

• Tehnica de a primi bastoane prin a nu vedea (non-vizual)

Alergătorul care primește bastonul o face alergând fără să se uite la bastonul pe care urmează să îl primească. Modul de primire a bastonului fără a privi este folosit de obicei în cursa de ștafetă de 4 x 100 de metri. În plus, darea și primirea ștafei pot fi, de asemenea, împărțite în funcție de direcția în care este dată, după cum urmează:

• Tehnica de a da și primi bastoane de jos

Această tehnică este de obicei efectuată dacă alergătorul poartă bastonul în mâna stângă. Destinatarul se va pregăti să primească bastonul cu palma în jos. Înainte de a da ștafeta, alergătorul care poartă bastonul îl va balansa din spate în față și îl va da de jos, în direcția îndreptată spre palma destinatarului.

• Tehnica de a da și primi bastoane de sus

În această tehnică, palma destinatarului va fi cu fața în sus, iar cel care dă ștafeta plasează ștafeta în funcție de direcția palmei destinatarului. În alergarea în ștafetă, bastoanele purtate cu mâna stângă vor fi acceptate și de mâna stângă și invers.

5. Goal alergare

Alergătorii trebuie să sară peste poartă în cursa cu obstacole.Sporturile de alergare care se desfășoară prin săritura peste poartă se numesc obstacole sau obstacole. Sunt trei distante disputate, respectiv 100 de metri pentru femei, 110 de metri pentru barbati si 400 de metri pentru femei si barbati. În competiția de atletism, pe fiecare pistă vor fi plasate 10 obstacole cu următoarele reguli:
  • În cursa de 100 de metri obstacole, distanța de la punctul de plecare până la primul gol este de 1,13 metri și de la primul gol la al doilea gol și așa mai departe este de 8,50 metri. Distanța de la ultimul gol până la linia de sosire este de 10,50 metri.
  • În cursa de 110 m obstacole, distanța de la punctul de plecare până la primul gol este de 13,72 metri și de la primul gol la al doilea gol și așa mai departe este de 9,14 metri. Distanța de la ultimul gol până la linia de sosire este de 14,02 metri.
  • În cursa de 400 de metri garduri, distanța de la punctul de plecare până la primul gol este de 1,14 metri, iar de la primul până la al doilea obiectiv este de 35 de metri. Distanța de la ultimul gol până la linia de sosire este de 40 de metri.
Între timp, scopul utilizat are și anumite reguli care trebuie respectate și anume:
  • Golurile trebuie să fie din metal sau alt material adecvat.
  • Înălțimea obiectivului utilizat în cursa de 100 de metri cu garduri este de 0,84 metri, iar pentru 110 de metri, trebuie să fie de 1,067 metri. Pentru 400 de metri feminin, înălțimea poartă utilizată este de 0,762 metri și de 0,914 metri pentru bărbați.
[[Articol similar]]

Note de la SehatQ

Există diverse ramuri ale alergării în atletism și fiecare are propria sa tehnică care trebuie stăpânită. Alergatul poate fi o activitate fizică sănătoasă, precum și un exercițiu de agilitate fizică.
$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found